by L-am botezat, asemeni multor alți părinți din România parțial educată, ba Tîmpeanu, ba altfel – nici o poreclă dintre sutele, vehiculate online, nu era suficientă pentru geniul atât de bine ascuns al celui mai recent ministru al educației. S-au făcut la fel de multe bancuri pe seama lui ca și pe seama lui Dăncilă, și ce, ați mai auzit ceva de ea? Căpușează bugetul statului dintr-un colțișor ferit și n-o va lua nimeni la întrebări, vreodată, despre ce s-a petrecut în mandatul ei. La fel și ministrul acesta de poveste, care a așteptat vreo 3 zile să afle dacă ar trebui să își depună demisia sau nu, că nu s-a putut hotărî singur, iar acum e convins că și-a depus-o degeaba: nu a plagiat el, suntem noi incapabili să înțelegem cum funcționează învățământul superior.
De ce nu mă bucură demisia lui Cîmpeanu? Pentru că nu ajută la nimic
Cu tot cu demisia lui Cîmpeanu, în școli predau aceleași fosile extenuate care refuză orice dialog constructiv. Semnalezi o problemă – nu e adevărat. Refrenul îngânat tâmp e același: părinții sunt de vină că nu își educă odraselele. De aia se lasă de școală, de aia au note de doi bani la examenele naționale deși erau de 9 și 10 la clasă, de aia nu știu că mă-sa are cratimă, de-aia sunt nuli la testele Pisa. Toate relele, de la părinți vin! Ei, profesorii, sunt impecabili. Imaculați.
Muncesc zi lumină, chiar dacă săptămâna lor de lucru la serviciu e jumătate din săptămâna unui muritor de rând. Nu apucă niciodată să își ia concediu, bieții, deși vacanța de vară are 3 luni. Nu reușesc să aibă grijă cum ar trebui de familii, pentru că ei și acasă fac fișe, corectează lucrări și pregătesc lecția de a doua zi.
Asta cu pregătirea lecției de a doua zi mă impresionează, în mod deosebit
Există 8 ani de școală. 8 manuale la fiecare materie, care se suprapun parțial, care abordează și explică, de multe ori, aceleași fenomene, în moduri din ce în ce mai detaliate.
E de așteptat ca, la sfârșitul clasei a XII-a, elevul să știe informația din aceste 8 manuale.
LA O SINGURĂ DISCIPLINĂ.
Pentru că, la sfârșitul clasei a XII-a, elevul român trebuie să știe aceste 8 manuale, ÎNMULȚIT CU vreo 20 de discipline de studiu. Se cheama cultură generală, ni se spune.
De ce întâmpină profesorul atât de multe dificultăți în a pregăti o lecție din cele 8 manuale pe care le predă de câțiva ani, deja? Informația aia nu face parte, deja, din cultura sa generală?
Cu tot cu demisia lui Cîmpeanu, la școală la noi tot nu e hârtie la baie
Faianța stă să alunece subtil de pe perete. Sunt două wc-uri pentru fete, două pentru băieți, pe etaj. Sunt și un total de 4 chiuvete, cel mai adesea fără săpun. Și sunt și 7 clase pe palier. A noastră are 38 copii. Celelalte au în jur de 30. Dar ar trebui să fim mulțumiți că avem baie cu WC-uri în interior și apă (rece) curentă.
Cu tot cu demisia lui Cîmpeanu, școlile au voie să își bată joc de părinți așa cum le vine. Dacă dă naiba să aibă mai mult de o poartă, directorii își freacă mâinile a mulțumire. Elevii mici au voie să iasă pe o poartă, care se deschide doar la 12 si la 14. Elevii mari au voie doar pe cealaltă poartă. Dacă ai doi copii, unul mic, unul mare, faci ture ca titirezul. Sănătate curată, te scoți de vreo 10 minute de mers pe jos, 5 dintre ele la deal, pe oriunde ai lua-o.
Portarul e șefuț inclusiv peste director. E șefuț pentru că te regulea…pardon, reglementează, cum vrea el. De ce aștepți la 13.00 la poarta mică? Pentru că scrie deasupra porții? Pentru că fiică-ta termină orele la 13.00? Nici vorbă, plăcuța de pe poartă e veche, iar la 13.00 se deschide numai poarta cealaltă.
Ce e prostia asta, să mergi la Cabinet pentru că ți-a venit ciclul?
E frumos și pentru elevii mai mari. Să presupunem că ești în clasa a șasea sau a șaptea și ești la primele menstruații. Nu prea știi când vine următoarea, nici câte absorbante îți trebuie. Uneori îți ajunge unul singur pentru toată ziua, alteori aștepți pauza cu înfrigurare, să mergi odată la baie. Dacă te-ai pătat?! O să vadă o școală întreagă și o să râdă de tine. Ai luat de acasă 3 absorbante și uite, nu sunt suficiente. La 50 m de poarta școlii e un chioșc, sigur au tampoane. Dar cum faci să treci de portar? E bărbat, are mereu glume de șantier în program și te face să te simți prost. Nu poți să îi spui că sângerezi, și nu te lasă să mergi la chioșc. Asistenta nu ține absorbante. Nu ăsta e rolul ei, nu are școala buget de așa ceva și nu are program zilnic. ce e prostia asta, să mergi la cabinetul medical că ți-a venit menstruația taman când nu te așteptai?
Copiii nu au ce căuta în școală. Deranjează. Sunt gălăgioși și au o mulțime de idei
Regulamentul spune că elevii de clasele primare trebuie luați de la școală imediat după terminarea orelor. Ce faci când ai și un copil mai mare, care termină cu 1 – 2 ore mai târziu? Ai zice că îl încurajezi pe cel mai mic să își facă temele cu colegele care sunt în aceeași situație. Sau că îl sfătuiești să meargă la bibliotecă. Nu, învățătoarea îți spune că direcțiunea nu e de acord, bibliotecara nu e bonă. Bibliotecara nu poate sta la școală, în bibliotecă, până la ora 15.00, cum scrie în programul afișat pe ușă. E plătită prea puțin pentru asta. Și e oribil să stai singur în bibliotecă, pentru că 3 țânci citesc acolo. Să plece dracului acasă, să îi ia nesimțiții ăia de părinți indolenți, nu mă interesează că au serviciu, să găsească soluții! Copiii nu au ce căuta în școală. Deranjează. Sunt gălăgioși și au o mulțime de idei. Deranjează femeia de serviciu, pentru că tot vor să intre în clasă. Școala nu e a copiilor, e a profesorilor. Ei sunt zeii acestui Olimp. Copiii sunt un inconvenient care trebuie adus la tăcere, cât mai repede.
Nu îmi pasă de Cîmpeanu. Pentru că pe copilul meu nu Cîmpeanu l-a lovit
Nu Cîmpeanu a rupt cartea pe care o citea fetița căreia i se interzisese să participe la ore pentru că își uitase manualul. Nu Cîmpeanu le programează câte 4 teste într-o zi. Nu Cîmpeanu predă execrabil, scriind pe tablă fără nici o aplicație practică și interacțiune cu ei, după care îi testează cu probleme. Nu Cîmpeanu ne obligă să îi ducem la pregătire. Nu Cîmpeanu a refuzat să mai predea teorema lui Pitagora la clasă, pentru că era deja știută de copiii care făceau pregătire. Nu Cîmpeanu l-a poreclit pe copilul cu nume ciudat. Nu Cîmpeanu e în fiecare sală de clasă să urle, să trântească, să dea afară de la ore.
E bine că a plecat Cîmpeanu? E foarte bine
Ar fi și mai bine să dea socoteală pentru motivele care l-au obligat să plece, dar nu se va întâmpla una ca asta.
A schimbat plecarea (sau rămânerea….) lui Cîmpeanu ceva în învățământul românesc?
Nu a schimbat nimic.
E la fel de învechit, desuet, incompetent și desprins de realitate ca și până acum. Se învață aceleași porcării, predă același fel de oameni. De-ăia care spun să lăsăm copiii la ora de religie, ca să mănânce și profesorii o pâine, nu îi putem lăsa fără loc de muncă. Ce să facă ei, bieții? Doar n-or să plece la muncă, ați înnebunit?
Primul factor care se opune unei schimbări în bine e corpul profesoral
Meseria de profesor este una dintre cele mai grele din lume. Păcat că profesori adevărați nu prea sunt. Dar ce mă macină cel mai tare, în toată povestea asta, este că primul factor care se opune unei schimbări în bine e corpul profesoral. Obișnuit cu ce a fost și ce este, schimbarea e înspăimântătoare. Camerele de supraveghere din clase pot dezvălui fața aia hidoasă a abuzului la care se simt îndreptățiți. Modificările aduse programei ar putea ușura munca elevilor și le-ar putea scădea numărul de ore. Eliminarea unora dintre examene ar scădea motivația elevilor de a face pregătire. În tot acest haos care a fost și este învățământul românesc, profesorul nu a ieșit în stradă decât pentru măriri salariale. Era normal să ceară topuri de hârtie de la părinți și markere de tablă de la elevi. Era normal să predea cu creta prăfoasă pe tablă. Era normal să facă școală cu copii aflați la a șaptea sau a opta oră de curs, într-o clasă de 40 elevi. Era normal să aibă manuale cu greșeli sau să se schimbe modalitatea de admitere la liceu de la un an la altul. Era normal să predea la ora 19.00 elevilor care învață ”de după-amiază”. Toate aceste lucruri, la un loc, nu au fost niciodată suficiente ca să îi mobilizeze pe profesori. Doar salariul contează, și nici acela prea des sau prea energic, pentru că industria meditațiilor este atât de bine dezvoltată, încât e un loc sub soare pentru toți.
Așa că nu îmi pasă foarte tare de demisia ministrului Cîmpeanu. Pentru că tot sistemul, de la portar până la directori, ar trebui să demisioneze.
